Posibil ca multi dintre noi sa isi fii pus aceasta intrebare nu?:).
Cel putin eu mereu m-am intrebat,de ce exist,pentru ce am fost creata?Care este adevaratul scop in viata?Sa invat,sa am o viata,o slujba,si o familie?Poate,dar poate fii si mai mult decat asta.
Fiecare persoana,banuiesc ca are un scop pe acest pamant.
Oare care ar fii rostul nostru,adolescentii din ziua de azi.Ce rol avem in societatea umana?
Sa poluam?Sa ajutam?
Nimeni nu stie!
De ce ne mai tin in viata acesti politicieni care pana acum puteau sa ne ucida si sa scape de noi.
Cu ce ajutam noi aceasta tara,numita Romania?
Nu vad sensul nostru pe pamant.Pentru ca singurul lucru pe care stim sa il facem cu adevarat calumea,este sa poluam,sa distrugem si nimic mai mult!
Credeam defapt,ca fiecare om are cu adevarat un scop intemeiat in viata.Dar nu,nimeni nu stie cu adevarat de ce am fost creati de Dumnezeu.
Intrebarea importanta este "Daca nu existam?".Cum ar fii fost sa nu fii existat.Sa nu existe nici pamant,nici vietati.Atunci,noi nu ne nasteam.Este foarte confuz.Si nu cred ca va afla vreodata cineva adevaratul scop al existentei noastre pe pamant.
Noi ne nastem ca sa murim.Practic nasterea este un pas catre moarte.
Banuiesc ca existenta va ramane vaga in ochii tuturor,pentru ca nimeni nu stie inca de ce Dumnezeu ne-a creat cu adevarat.
End of story.Peace (:
Mereu s-au legat prietenii,intre atatea si atatea persoane.Indiferent de distanta si de loc,prietenii raman intodeauna apropiati.
M-am gandit sa scriu despre asta,pentru ca acum vad si eu ce prieteni am,adevarati.Ii iubesc.Si ma bucur ca sunt alaturi de mine in fiecare zii,secunda si ora.
Ma linisteste gandul ca imi sunt alaturi,si ca ma pot bizuii pe ei.
Atatea si atatea amintiri cu prietenii,din prima zii de liceu pana acum.
Clipe traite la intensitate maxima.Mereu suntem in exstaz,sau molesite,dar macar suntem impreuna.
Vreau sa cresc si totusi sa raman o copila,sa imi fie alaturi pana si pe patul de moarte.Sa ii simt aproape de sufletul meu si de viata mea.Alaturi de trairile mele,sa fie si ei.De sentimente,frica,dragoste,si toate acele clipe in care plang,rad sau sufar.
Iubesc ceea ce sunt ei si vreau sa iubesc mai departe chiar daca ei vor pleca,si vor avea alta viata.
Prietenii sunt aceea care nu te lasa atunci cand ai o problema,si daca o incurci ei zic "lasa frate,macar neam distrat".
Prietenii sunt aceea care intra neinvitati in casa ta,si mama ta e si mama lor.
Prietenii vor ramane impreuna toata viata ta,pe cand o relatie se distruge in 2-3 ani.Dar prietenia ramane stabila,stransa ca un creion de o guma.Se poate rupe,sau distruge,dar intodeauna cand ai probleme,revii la vechii tai prieteni pentru ca situatille te depasesc de obicei,numai faci fata si ai nevoie de un sfat de la o persoana apropiata si draga tie,care chiar stie prin ce treci.
Prietenia ramane pe veci,pentru ca prietenii sunt sange din sangele tau.Ati fost nascuti impreuna,de mame diferite,acelasi sange,acelasi trup,acelasi suflet
End of story.Peace.
Mda,cred ca oricine are acel sentiment de teama uneori.Cand te aflii in fata cuiva drag,iubit,sau doar pur si simplu cand iti apare in fata [cand tu iesi de pe usa liceului,sa te duci sa iei un pachet de tigari],iar el cu prietenii sai stau in fata scolii si doar..stau!:|.
Parca ti-ai dorii ca acel moment sa nu se mai sfarseasca niciodata.Adica doar simplu fapt ca il vezi in fata ochiilor pentru 2 secunde,iti face inima sa sara din piept,sa te faca sa te indragostesti iar de acel baiat care odata,demult chiar tinea la tine.
Iti e greu sa crezi ca el e inca aici,ca inca mai frecventeaza liceul tau,dar intrebarea care iti vine in minte este "De ce?".Pentru ce ar venii el,pentru tine oricum nu,deoarece deja numai aveti tangente.Si apoi urmeaza intrebarea care te distruge "Oare e cu alta fata?".
Parca un val de lacrimi te cuprinde si iti vine sa dai frau tuturor sentimentelor pe jos.
Simti cu inima ti se sfarama in mii de bucatele,cine sa o mai adune?El numai e aici sa te ajute,sa te sustina.
Te simti tradata,desii numai esti cu el,distrusa,speriata.Unde e amintirea aceea,clipa fericita dintre voi 2?
S-a dus!Poate ca a fost doar ca o ploaie de vara,o chestie copilareasca intre voi 2.Poate el nu te-a iubit asa cum ai facut-o tu,sau poate da.
Dar orgoliu lui e prea mare acum,defapt cand aude te tine,te si injura,evita sa deschida subiecte despre tine,sau altcineva sa pomeneasca de tine.
Acum e cu totul un alt om,deja numai esti in mintea lui.
A devenit mult prea crud cu tine,sa schimbat si numai din vina ta,pentru ca tu i-ai dat curajul sa indrazneasca.
Acum,totul e doar scrum.
